Nordul Munţiilor Apuseni – SF 14

Detalii

Durată - 3 sau 4 zile

-------------

Dificultate scăzută

-------------

Obiective turistice - Defileul Crişului Repede, Peştera Unguru Mare, Platoul Zece Hotare, Lacul Leșu, Lacul Drăgan, Cascada Răchiţele, Cetăţile Rădesei, Platoul Padiş, Valea Galbenei, Gheţarul de la Scărişoara, Cătunul Casa de Piatră, Peştera Coiba Mică, Peştera Coiba Mare, Lacul Fântânele, Defileul Someşului Rece, Muntele Rece

---------------

Start/Final: Aleșd, jud. Bihor/Teiuș, jud. Alba

Harta traseului SF 14

Descrierea traseului

Traseul soft enduro numărul 14 (SF 14) străbate partea nordică a Munţilor Apuseni pornind din localitatea Aleșd, aflată la 40 de kilometri de Oradea, ajunge la 30 de kilometri de Cluj-Napoca și se încheie în localitatea Teiuș.

Din Aleșd traseul se îndreaptă spre comuna Vadu Crișului prin localitatea Aștileu, evitând astfel drumul naţional DN 1. Primul obiectiv pus în scenă în timpul parcurgerii traseului este Defileul Crișului Repede, ce poate fi străbătut doar la picior.

O altă zonă spectaculoasă, poate fi admirată printr-o ocolire de 10,3 kilometri, părăsind malul Crișului Repede. Pentru a ajunge acolo se parcurge drumul judeţean DJ 108I prin localitatea Șuncuiuș și apoi un drum neasfaltat, ce începe chiar înainte de trecerea căii ferate. În cele din urmă, traseul duce din nou pe malul stâng al râului, unde la scurt timp se deschide impresionantul portal al peșterii Unguru Mare, obiectiv ce este accesibil publicului, dar nu dispune de un program fix de vizitare.

Platoul carstic Zece Hotare 
Zona cunoscută sub numele Zece Hotare, situată în Munții Pădurea Craiului, reprezintă cel mai amplu areal carstic din această grupă montană, mai bine de jumătate fiind acoperită de păduri. Câmpurile de doline și de lapiezuri se întind pe suprafeţe vaste, iar între fenomenele endocarstice se remarcă peștera Bătrânului care comunică cu peștera Vadu Crișului, aflată la aproximativ 4 kilometri distanţă (în linie dreaptă).

Traseul revine în localitatea Vadu Crișului, ce constituie punctul de plecare către platoul carstic Zece Hotare, o zonă deosebit de frumoasă pretează atât drumeţiei, cât și speologiei. După localitatea în discuţie traseul urcă prin pădure, ajungând pe platou, unde relieful este unul specific, de tip exocarstic. Astfel, peisajul surprinde prin cătunele izolate ce stau cocoţate pe versanţii dolinelor, ici-colo lapiezurile albe dând o notă contrastantă pășunilor.

La capătul sudic al platoului începe coborârea unui drum pietruit sub formă de serpentine. Traseul intră apoi pe asfaltşi este mărginit de formaţiuni stâncoase, iar următorii 60 de kilometri vor duce mai întâi în localitatea Beiuș, apoi în staţiunea turistică Stâna de Vale. În această staţiune, denumită și „Polul ploii din România”, se înregistrează cele mai mari valori anuale ale precipitaţiilor căzute în întreaga ţară. Așadar, recomandăm echipament corespunzător pentru aceste condiţii.

În continuare, traseul trece pe un drum neasfaltat și își schimbă direcţia spre nord, respectiv spre lacul de acumulare Leșu. La circa 6 kilometri de coada acestuia, pe partea stângă a drumului, sub nivelul șoselei ce străbate Valea Iadului, se află Cascada Iadolina. De asemenea, Cascada Săritoarea Ieduţului se situează pe un afluent al văii, aflat la circa 9  kilometri de coada lacului menţionat anterior. Pădurea înaltă și deasă păstrează misterul asupra lacului, singurul punct de belvedere fiind barajul.
Următorul obiectiv pe care acest traseu îl pune în valoare este lacul de acumulare Drăgan (cunoscut și sub numele de Lacul Floroiu), la care se ajunge pe drum asfaltat. Barajul acestui lac, în formă de arc cu o înălţime de 120 de metri este cel mai mare din Munţii Apuseni. După baraj traseul continuă spre localitatea Valea Drăganului, traversând satul Tranișu pe un drum neasfaltat, continuând spre valea Săcuieu, următoarea destinaţie fiind localitatea Răchiţele. Din centrul acesteia se poate parcurge un drum de-a lungul Cheilor Văii Stanciului până la Cascada Răchiţele (cunoscută și sub numele Cascada Vălul Miresei).

Traseul continuă pe Valea Someșului Cald și șerpuiește printre păduri de foioase, urcând spre Doda Pilii. De aici, acesta urmărește îndeaproape cursul tot mai impresionant al Someșului Cald. Din satul de vacanţă Ic Ponor, în direcţia vest, un drum pietruit ajunge în 8 kilometri la intrarea în Cheile Someșului Cald. Înaintând prin chei (inundate, în cea mai mare parte) se ajunge la peştera Cetăţile Rădesei, ce constituie locul de obârșie a Someșului Cald. Cheile pot fi parcurse pe jos urmând un circuit care durează aproximativ 4 ore. Această zonă marchează „marginea” estică a platoului Padiș, iar de aici următoarea oprire este la Cabana Padiș, pe platoul carstic.

Coborârea din platou se face pe drumul judeţean DJ 763 spre Beiuş, iar în 18,1 kilometri de la cabană traseul urmează drumul pietruit ce traversează Cheile Galbenei. Acestea au fost săpate adânc de râul Galbena, iar pereţii spectaculoși se pot observa din loc în loc printre pâlcuri de copaci. Cheile sunt parcurse până la izvoare şi se traversează interfluviul spre Valea Arieşului. Astfel, după 13 kilometri prin satele Poieniţa şi Cobleş traseul se intersectează cu drumul naţional DN 75.

Traseu secundar spre vârful Curcubăta Mare
- de la intersecţia cu drumul naţional DN 75 se poate urca până în creasta masivului Biharia. Pentru a ajunge pe vârf traseul urmează drumul naţional pe o distanţă de 1,5 kilometri în direcţia vest, continuând apoi pe un drum pietruit până la destinaţie.

Revenind la traseu, acesta continuă pe drumul DN 75  pentru o distanţă de 8 kilometri până în localitatea Gârda de Sus, prima localitate din  regiunea turistică Arieșeni-Vârtop, aflată la poalele masivului Biharia. Din acest loc pornesc o multitudine de trasee ce urcă până la peșterile Gheţarul de la Scărișoara, Poarta lui Ionele, Coiba Mare, Vârtop și până în pitorescul cătun de moţi Casa de Piatră.

Drumu spre vârful Biharia

 

Traseu secundar spre valea Gârda Seacă și cătunul Casa de Piatră - Din centrul localității Gârda de Sus drumul pietruit de pe valea Gârda Seacă, traseul duce în impresionantul cătun Casa de Piatră și la peșterile Coiba Mică și Coiba Mare. Ambele se regăsesc în apropierea drumului. Un obiectiv de o importanţă deosebită este peștera Gheţarul de la Scărișoara, care adăpostește cel mai  mare gheţar subteran din România, având o vechime de 4000 de ani. Pentru a ajunge la acest obiectiv există două variante: fie pe un drum recent asfaltat (prin satul Munună), fie prin Cheile Ordâncușii (și pe la peștera Poarta lui Ionele).

Din satul Gheţar traseul se îndreaptă spre nord, iniţial pe asfalt, apoi trece pe un drum neasfaltat (momentan e în curs de asfaltare) spre cătunul Călineasa. Înainte de a ajunge în cătun se află un drum neasfaltat ce coboară pe valea Pârâlui Beliș. Pe această coborâre pădurea de foioase va apărea treptat, iar până la următoarea localitate, respectiv Poiana Horea, altitudinea va scădea din ce în ce mai mult. Din acest punct până la lacul Fântânele drumul este asfaltat.

Traseul se îndreaptă apoi înspre Mărișel pe un drum pietruit, excepţie făcând câteva porţiuni asfaltate de o calitate foarte proastă. Astfel se ajunge în apropierea localităţii Cluj-Napoca, aflată la doar 30 de kilometri, însă traseul continuă spre sud est. La  intrarea în comuna Mărișel, traseul deviază spre sud și coboară în vale spre Izvoarele Răcătăului. Pârâul  este urma pentru aproape 7 kilometri, traseul traversând o culme spre est ajungând astfel în valea Someșului Rece. Drumul este mărginit în partea superioară de păduri de conifere, poieniţe, de apa limpede a râului, iar în aval pereţii stâncoși se află de-o parte și de alta a Defileului Someșului Rece.

În continuare, după 20 de kilometri apare din nou asfaltul, iar după încă 15 traseul urcă serpentinele  pietruite ale drumului judeţean DJ 107N spre Mănăstirea Muntele Rece (satul Plopi). Mai departe, coborârea în Valea Ierii se face, de asemenea, tot pe drum pietruit, șerpuitor.

Ultima parte a traseului surprinde prin diversitatea  naturii și a obiectivelor turistice, fiind o porţiune ce merită o atenţie deosebită.
Următorul obiectiv de o frumuseţe deosebită este reprezentat de Cheile Turzii. Astfel, din satul Săcel se parcurg câţiva kilometri pe un drum pietruit, traseul îndreptându-se apoi spre Petreștii de Jos, pe drumul DJ 107L. Din această localitate se poate  ajunge în aval de obiectivul menţionat anterior.

Cheile Turzii - perspectiva dinspre partea estică

 

 De pe traseul principal se poate face o ieșire cu scopul de a merge pe un drum judeţean neasfaltat, DJ 103G, peste autostradă spre localitatea Tureni, una din porţile de acces în Cheile Tureni. Acestea sunt declarate rezervaţie naturală, cuprinzând pereţi de calcar înalţi de peste 100 de metri și peșteri sculptate de pârâul Racilor, toate acestea situându-se între localităţile Tureni și Copăceni. Pe de altă parte, același drum (DJ 103L) se parcurge în paralel cu autostrada până în comuna Săvădisla. Aici, traseul continuă pe direcţia sud-vest spre Cheile Turzii, dar se iese de pe traiectul principal pentru o porţiune de 4 kilometri până la Salina Turda pe  direcţia nord-est. Această salină reprezintă cel mai mare muzeu al mineritului în sare din Transilvania, situându-se tocmai în localitatea Turda. În legătură cu acest obiectiv este important de precizat faptul că datează din secolul al XVII-lea minele fiind săpate în întregime manual, cu ajutorul uneltelor și nu prin folosirea explozibilului.

Continuând spre sud, prin localitatea Cheia, traseul se intersectează cu drumul naţional DN 75 pe care îl urmează până la Buru. Localitatea Rimetea  desemnată „zonă arhitecturală și urbană protejată”, este poziţionată în depresiunea Trascăului, fiind flancată atât de masivul Piatra Secuiului (1128 metri) la est, cel mai nordic bastion din bara de calcare, cât și de pereţii verticali ai munţilor. În acest loc se poate ajunge pe drumul DJ 107M, ce străbate depresiunea Trascăului, făcând legătura între Aiud (în sud) și Buru (în nord). De asemenea, tot în zona Rimetea se pot vizita ruinele Cetăţii Trascăului, cunoscută și sub numele de Cetatea de la Colţești.

Pentru doritori există un potenţial ridicat pentru căţărat, parapantism și drumeţie în masivul calcaros  Colţii Trascăului-Piatra Secuiului. De o importanţă la fel de mare este și rezervaţia de tip botanic și geologic al Cheilor Vălișoarei, aflate pe teritoriul administrativ al localităţii Livezile (în estul Munţilor Trascău), chei ce pot fi traversate urmând drumul judeţean.

În continuare, în apropierea localităţii Aiud traseul mai face o ultimă „escapadă” pe drumul judeţean DJ 107I spre localitatea Râmeţ și Cheile Mănăstirii,  săpate în culmea calcaroasă cuprinsă între vârful Pleșii și vârful Prisăcii (aproximativ 1200 de metri înălţime). Culmile au căpătat un aspect zimţat, rezultând vârfuri ascuţite, forme de colţi și ace, fapt cauzat de procesele intense de eroziune și carstificare.

 

Cheile Mănăstirii

Traseu secundar spre Cheile Râmeţ (porţiune cu
dificultate ridicată) - din partea superioară a satului Râmeţ, unde se află și Cheile Mănăstirii, se pot coborî 18 serpentine de pământ ce pot ridica probleme după ploaie. Acest drum duce la Mănăstirea Râmeţ și în cele din urmă în rezervaţia naturală Cheile Râmeţului (satul Cheia), ce pot fi parcurse în timpul verii doar prin traversarea pe
cursul apei.În final, după zile întregi de străbătut frumuseţile Munţilor Apuseni, traseul se termină în localitatea Teiuș, unde se poate ajunge pornind din satul  Rimetea pe un drum de culme spre cariera de piatră şi spre localitatea Geomal. De aici traseul străbate  un drum pietruit major prin pădure spre localitatea amintită anterior, aceasta  reprezentând punctul final al traseului.